15 milioane de oameni suferă, în fiecare an, la nivel global, de un accident vascular cerebral. Până la 78% dintre acești pacienți au dificultăți la înghițire (disfagie). Disfagia poate apărea și în timpul tratamentelor anumitor forme de cancer sau ca urmare a unor afecțiuni neurologice, precum boala Parkinson, Alzheimer sau scleroza multiplă. Cel mai eficient mod de a trata disfagia este modificarea texturii și consistenței alimentelor. Aici, nutriția medicală specializată intervine, ferind pacienții cu disfagie de riscul de înec și hrănindu-i, la propriu, pe drumul lor către recuperare și vindecare.
Ce este accidentul vascular cerebral
Un accident vascular cerebral (AVC) este un atac asupra creierului. El are loc când alimentarea cu sânge a unei părți din creier este întreruptă brusc sau redusă, privând astfel țesutul cerebral de oxigen și nutrienți. Urmările unui atac vascular cerebral sunt corelate cu gravitatea lui, dar în mod obișnuit, includ probleme de mobilitate și echilibru, precum și dificultatea de înghițire, cunoscută ca disfagie.
Rolul nutriției în terapia intensivă
În domeniul nutriției medicale s-au înregistrat, de asemenea, foarte multe progrese și există și o mai bună înțelegere a principiilor de nutriție optimă în îngrijirea pacienților critici.4-9 Ghidurile medicale specifice, cât și experții din unitățile de terapie intensivă (ATI) acordă o mare importanță terapiei nutriționale individualizate, centrată pe pacient.10-14
Ce este disfagia – câteva explicații
Chiar dacă nu percepem efortul de care este nevoie pentru a înghiți, acesta este un proces complex, care presupune coordonarea a aproximativ 30 de mușchi diferiți.2 Când un accident vascular cerebral afectează partea creierului care controlează și abilitatea de a înghiți, acest lucru afectează capacitatea bolnavului de a mesteca și a înghiți, fenomen denumit medical disfagie.2,3
Disfagia, care apare la aproximativ jumătate din pacienții cu accident vascular cerebral, 4, poate fi, de asemenea, un efect secundar al tratamentului unor forme de cancer. Ea poate însoți tulburările neurologice, dar apare și ca urmare a hrănirii enterale îndelungate, la pacienții din unitățile de terapie intensivă.
Pentru cei mai mulți dintre pacienții care suferă de disfagie ca urmare a unui AVC, simptomele se ameliorează după 6 luni. La alții, însă, disfagia poate rămâne o neplăcere pentru toată viață.5,6 Disfagia poate fi însoțită de durere, dar, mai grav, poate pune în pericol viața pacientului, expus la riscul de sufocare și de a dezvolta pneumonia de aspirație (când alimentele, acidul gastric sau saliva sunt inhalate în plămâni).7
Rolul nutriției medicale în disfagie
Dificultatea de a mesteca și înghiți alimentele și anxietatea pacienților cu disfagie, legată de riscul de sufocare, duc în timp la malnutriție și deshidratare.8-13 Acestea îngreunează procesul de recuperare și determină, la rândul lor, alte probleme de sănătate, precum sarcopenia (pierderea masei musculare și osoase) și escarele.14-15
De aceea, este important ca pacienții cu disfagie să beneficieze de o nutriție personalizată, bazată pe alimente și băuturi cu textură și consistență modificate și care să permită o înghițire mai ușoară. Prioritatea numărul 1 este ca acești pacienți să se poată hrăni, iar apoi, ca nutriția lor să fie una echilibrată, care să le asigure necesarul de nutrienți. Nu în ultimul rând, hrana trebuie să fie suficient de atrăgătoare pentru bolnavi.
Preocupată de sănătatea și starea de bine a pacienților suferind de disfagie, Nutricia a dezvoltat o întreagă gamă de produse pentru pacienții cu disfagie. În plus, compania a avut inițiativa înființării Chefs’ Council. Consiliul Bucătarilor Șefi este un parteneriat unic, prin care medici și specialiști în disfagie, pacienți, îngrijitori și bucătari șefi de renume mondial lucrează împreună pentru a face experiența mesei cât mai plăcută pentru pacienții cu disfagie. Obiectivul acestui Consiliu este să creeze meniuri și băuturi potrivite pentru pacienții cu disfagie și care sunt nu doar hrănitoare și sigure pentru ei, ci și foarte gustoase.
- Clavé P, Shaker R. Dysphagia: current reality and scope of the problem. Nat Rev Gastroenterol Hepatol. 2015;12(5):259-70.
- González-Fernández M, et al. Curr Phys Med Rehabil Rep, 2013;1(3):187-96.
- Martino R, et al. Dysphagia, 2000;15:19–30.
- Martino R, et al. Stroke, 2005;36:2756–63.
- Smithard DG, et al. Dysphagia, 1997;12(4):188–93.
- Mann G, et al. Stroke, 1999;30(4):744–8.
- Marik PE, et al. Chest, 2003; 124: 328–36
- Finestone HM, et al. Arch Phys Med Rehabil, 1995;76: 310–6.
- Hama S, et al. Metabolism, 2005; 54:699–704.
- Yoo SH, et al. Arch Neurol, 2008; 65:39–43.
- Mann G, et al. Stroke, 1999;30:744–8.
- Daniels SK, et al. Arch Phys Med Rehabil, 1998;79:14–9.
- Kidd D, et al. QJM, 1995; 88:409–13.
- Scherbakov N, et al. J Cachexia Sarcopenia Muscle, 2011;2: 5-8.
- Shahin ES, et al. Nutrition, 2010;26: 886-9.